Lupta, care-mi invineteste interiorul fara orgoliu,
Si in acelasi timp mi-l coloreaza, fara doliu.
Mai bine in lupta, in razboi cu mine, decat tolanit in fotoliu.
Astept rece si repezit in refuzare, de la rau, vreun memoriu.
Vorbesc despre acea „lupta”, acel „razboi” pe care inevitabil il ducem fiecare dintre noi, la un moment dat, spre victoria dulce sau infrangerea amara. Si gasim in noi diferiti dusmani, un asa zis „om rau”, ca un viciu, o neputinta, mult pesimism si multe dorinte parca interzise.
De la un viciu, care te multumeste perfid pentru cateva momente, este un drum scurt pana la neputinta. Este atat de usor sa fim controlati de o dorinta, care este de fapt cea care de mici ne injecteaza cu un vaccin obligatoriu, plin de naivitate. Si avem in noi acea naivitate care ne gandila atat de tare dorinta de a fi controlati. Am ajuns sa fim controlati de o tigara, un pahar de alcool si alte lucruri mici in esenta, incat nu este de mirare ca ajungem sa fim condusi usor spre o resetare mintala. Acceptam usor sa gandim intr-un anumit fel, incat cel mai usoare obstacole ajung sa fie ziduri imense si imposibil de escaladat. Este trist!
As putea sa continui, sa fiu dur in exprimare, sa fiu critic-galagios prin cuvinte, dar pentru mine subtilitatea are forta necesara sa faca pe cineva sa isi doreasca sa loveasca atat de frumos si exact unde trebuie dorinta acea urata, ce ne umbreste momentele de privit in oglinda. In oglinda, nu mai suntem noi!
Solutia este atat de usoara si incredibil de dulce. Trebuie doar sa alegi sa fi mandru de tine. Si o mica „lupta” castigata, duce la o dependenta de mandrie. Lupta si coloreaza-ti defectele…
Lupta care coloreaza defectele si lungeste momentele,
Ajunge virus peste naivitatea ce umple seringile.
Alege sa fi mandru de tine, iar temerile, invingele.
Si o sa ajungi sa fi dependent de victoriile tale.
Victor21' 