Arhive pe etichete: Poezie

Când pașii trădează

Când pașii pe care trebuie să îi faci trădează,
Corpul înaintează, mintea și sufletul stagnează.

.

Când pășești desculț ești gol indiferent de haină,
Goliciunea te face liber, mai plin lăuntric și fără rană.

.

Când mersul prin întuneric îmi luminează mintea,
Cuvintele îmi sunt lumânări care îmi arată calea.

.

Când m-am rînduit cu noaptea și totul îmi este umbră,
Corpul rămâne camuflat, dar ochii nu lasă nimic să moară.

.

Când pașii pe care trebuie să îi fac mă liniștesc,
Scriu trăgând pe nas raze de lumină. Acum doar citesc!

.

Tu?!

Reclame

Până la urmă…

Până la urmă e vorba de omenie,
Printre piedici și obstacole să păstrezi ambiția vie.

Până la urmă suntem oameni,
Poți să fi soldat sau căpitan, dintre noi toți, șef nu este nimeni.

Până la urmă rămân la fel,
Încerc; poate sunt; vreau; poate o sa reușesc, să fiu un om bun… Singurul țel.

image

Întreg

Neajunsurile să-ți dea scuzare, când te macină greoi,
Pentru gândurile mărețe, care tind spre săvârșire.

Iar când de virtute te-ai îmbogățit, și te complaci în desfătare,
Cu mintea să îți sugrumi plăcerea ducând-o în război.

Liniștit să ajungi la astâmpăr și la cumpăna mai tihnit apoi,
Pentru că om devii, doar atunci când ești cu adevărat ÎNTREG.

20130209-183930.jpg