Arhive pe etichete: iubire

Nu doar jumătate

Tu nu ești jumătatea mea…
Pentru că ești mult mai mult de atât…

Nu ești doar un sprijin pentru tot ceea ce fac; ești fundația care îmi dă forță să rezist. Nu ești doar cea mai bună prietenă, la care îi spun absolut tot ce mă doare; ești psihologul care îmi limpezește mintea când nimic nu are sens. Nu ești doar iubita care îmi îndulcește viața; ești singura care îmi oferă orgasmul de care am nevoie și de care am rămas dependent. Nu ești doar soția care mi-a dat cel mai frumos copil; ești mama care îl va crește în așa fel încât o să mă facă cel mai mândru tată.

Pentru că ești totul…
Nu doar jumătate

Reclame

Al tău 

Corpul șoptește doar cu chiu

Unu noaptea, prea târziu. 

Trup trudit, dar încă viu

Sunt al tău doar asta știu. 


Mintea se ceartă într-una,

Că n-are somn și-a cui e vina.

Creier impulsiv, bandajează rana

Cand îți iau în palme mâna.


Sufletul îngână,

Tot ce simte și poate să spună,

Inima nu știe, dar tu o faci bună, 

Pierdută în așternut, noapte bună.

Să iubești

Să iubești omule!

Există o balanță când vine vorba de rău și bine. De asta avem nevoie sa iubim, mai ales acuma când farfuria unde se așează răutatea este sprijinită de pământ. Trebuie să echilibrăm balanța.

Este necesar să iubim și chiar dacă ar trebui sa vină de la sine, momentan trebuie să forțăm sentimentul. Este atât de simplu să faci bine, pentru ca avem în sânge asta. Astăzi, lucrul simplu este atât de greu de înțeles și de făcut pentru că raritatea simplități în viața asta grea si complicată, este iluzorie. Și ne avântăm cu atât de multă încredere și energie în complicare, încât ajungem să ne pierdem fiecare strop de optimism.

Totul pare greu de întors, ca un măgar încăpățânat. Dar este important să avem răbdare, să ne hrănim sănătos gândirea și contrazicem evidentul. Printre cele mai frumoase lucruri în viața asta sunt realizările, laudele care vin odată cu ele și mândria care pe lângă faptul că o guști și tu, o oferi și celor dragi ție. Dar cu toate astea sunt de părere că bunătatea nedeclarată, este cea mai satisfăcătoare realizare personală. Când poți să iubești fără să aștepți ceva in schimb și prin asta să poți ajuta pe cineva, este cel mai de preț sentiment pentru mine. Provoc pe toata lumea la jocul ăsta. Da, cred ca putem să fim oameni buni și să ajutăm, dar de iubit cu adevărat, putem iubii în viață doar o mână de oameni. Dar asta nu diminuează cu nimic din satisfacția pe care o primești atunci când iubești un „străin”, fără să aștepți nimic în schimb.

Cred în egalitate, cred că există oameni buni, cred în schimbare, cred în iubirea fără margini, chiar și acuma când suntem îngrădiți în propria gândire.

Să iubești omule, că nu te costă nimic!

Ce a fost, a trecut

image

Ce a fost, a trecut odată cu timpul.
Visele se maturizează sau stagnează.
Inima înfrumusețează sau dimpotrivă, chipul.
Ce a fost, a trecut. Viitorul contează.

Ce a fost, a trecut acum nu de mult.
Prietenia se destramă sau sudează
Legaturi simple devin puternice fără să fi vrut.
Ce a fost, a trecut. Sentimentele contează.

Ce a fost, a trecut cu dragoste.
Iubirea o caştigi în timp, pe drum liniştit.
Dragostea are cărări anevoioase, dar nu finalitate.
Ce a fost, a trecut. Acum iubesc simplu şi odihnit.

O atingere…

Incepe totul cu o coincidenta, continua cu alta si totul se transforma in ceva mai mult. Si devin saltaret! De pe un gand pe altul sar, apoi cad dintr-un vis in altul si trec intr-o alta stare, o visare deloc intamplatoare.

Si totul parca sta in loc, doar mintea imi alearga si imi respira puternic visele, facandu-le aproape reale. Sunt adormit sub tratament si in perfuzie am adrenalina. Cu ochi inchisi, sunt un fericit adormit care imbratiseaza si saruta aerul ca un nebun. E totul palpabil, tot corpul da o lupta cu mintea mea, cu inima mea si parca fiecare are propriul mod de a-si pacali adversarul. Ma pacalesc singur, simt ca ating, simt ca sarut si ajung la o cocluzie, mintea imi este dezamagita, corpul la fel, iar inima in delir. Inima imi topaie de bucurie, ca undele unei minuni ma „pacaleste” intr-un mod atat de diferit cum n-am mai intalnit.

Ma gandesc acuma cu o „frica” dulce si molipsitoare, la momentul cand corpul, mintea si inima imi vor fi aliniate sa isi primeasca medalia de invingator. Sa isi primeasca fiecare, bucata de rasfat. Hmmm…

Privesc ceva sincer, ceva atat de pur dar inflacarat in acelasi timp, atat de datator de fericire si entuziasm, atat de limpede, incat imi limpezeste si mie ochi, poate prea tare, adica cu siguranta prea tare. Cu ochi inlacrimati multumesc, sunt recunoscator si rasplatesc. Incerc sa-mi explic „intalnirea”, chiar daca probabil nu ating nici macar un procent din adevaratul sentiment care imi strabate corpul de nenumarate ori si de fiecare data mai intens, prin cuvintele mele.

Apropierea imi face corpul sa se elibereze. Fiecare incatusare, de pe fiecare centimetru a corpului meu se desprinde destramandu-se usor fara a fi nevoie de nici o cheie si ma lasa mai liber, mai usor, nerabdator. Si ating! Corpul imi tremura de parca sunt speriat si atingerea este cea care imi sare de dupa colt pe neasteptate, de parca ma ia prin suprindere de la spate si ma ridica pe bratele emotiilor care vin odata cu ea.

E incredibil, e minunat, ca o atingere iti poate taia respiratia…

Totul ma face dependent, de fiecare miscare, care ma face sa simt mai mult, sa vreau mai mult, sa iubesc mai mult, sa inebunesc mai tare cu fiecare secunda. Obsedat de tot, fara leac si fara sa imi doresc leac, vreau doar „atingerea” asta.

Vreau atingerea asta sa ma descopere de toate gandurile…vreau atingerea asta sa-mi accepte nebunia…vreau atingerea asta sa „otraveasca” cu dorinta inima… si Inima mea!

Tin de mana un soare…

Printre nori, visez adesea soarele.

Care este numai unul, iar pentru mine este mai tot timpul zambitor , bosumflat cateodata si ma iubeste cum nimeni nu ma iubit sau iubi vreodata.

Daca ar fii sa am mintea unui copil de gradinita, sa desenez soarele pe o coala de hartie, las desena tinanduma de mana, si sar vedea pe mine ca zambesc datorita lui si numai lui. As fii un copil fara vreo grija, doar un copil tinand de mana viitorul, tinand de mana viata, tinand de mana fericirea, tinand de mana un soare! Doar o coala de hartie, culoare si eu tin de mana un soare!

Daca as fii sa fiu o mica flacara, un fir de foc al unui chibrit(un sentiment puternic care asteapta) si inainte sa fiu aprins si dupa, as simti, as visa, as sti exact unde imi este locul. Oricat de mica ar fii flacara, ar fii puternica, fierbinte si mi-as gasi drumul spre soare, spre o imbratisare, spre clipa cand vom arde impreuna, vom incalzi impreuna, ne vom iubi, IMPREUNA!Totul!

Sunt printre nori si visez adesea la soarele meu!