Mustrare

Nu se poate sa il prinzi de mana calm si nu poti nici sa il capturezi, este de necontrolat printre noi, oameni lipsiti de adevar.
Adevarul e intodeauna la mijloc, aici jos la noi, printre noi prafuit de pamant.
Pamant murdar ce naste floare curata, o anomalie de adevar mijlociu.
Intr-un continuu echilibru pasim, de la mandrul care priveste cerul, impiedicat apleaca privirea; de la timid privind pamantul, care picurat din cer spre cer priveste; la cel cumpanit care priveste orizontul in toata splendoarea lui, oglindinta din cer spre pamant si viceversa. Ca mult mai seamana fiecare unduire de deal cu norul de deasupra lui. Nu ma mint, doar privesc dincolo de limitarea din mine.
Ce cale de mijloc!? Ce numitor comun!? Basmele sunt palitoare pe langa aceste lucruri, acum si aici. Daca vrei intelegere renunta sau asteapta(facand) sa renunte. Si zambeste in contradictoriu cu mustrarea pe care ti-o faci singur.

Mustrariile mele sunt cele care ma ridica, sunt cele care ma edifica si ma repet, pentru ca atunci cand iti gasesti optimismul in ceva, trebuie sa il inveti. Am parte de mustrari in viata mea acum, poate maine, sigur mai incolo, dar le imbratisez cum imi place mie.
Cu o privire strasnica si o atingere zdravana, cuceresti si o inima impietrita.