Arhive pe etichete: atingeri

Nu doar jumătate

Tu nu ești jumătatea mea…
Pentru că ești mult mai mult de atât…

Nu ești doar un sprijin pentru tot ceea ce fac; ești fundația care îmi dă forță să rezist. Nu ești doar cea mai bună prietenă, la care îi spun absolut tot ce mă doare; ești psihologul care îmi limpezește mintea când nimic nu are sens. Nu ești doar iubita care îmi îndulcește viața; ești singura care îmi oferă orgasmul de care am nevoie și de care am rămas dependent. Nu ești doar soția care mi-a dat cel mai frumos copil; ești mama care îl va crește în așa fel încât o să mă facă cel mai mândru tată.

Pentru că ești totul…
Nu doar jumătate

Reclame

Al tău 

Corpul șoptește doar cu chiu

Unu noaptea, prea târziu. 

Trup trudit, dar încă viu

Sunt al tău doar asta știu. 


Mintea se ceartă într-una,

Că n-are somn și-a cui e vina.

Creier impulsiv, bandajează rana

Cand îți iau în palme mâna.


Sufletul îngână,

Tot ce simte și poate să spună,

Inima nu știe, dar tu o faci bună, 

Pierdută în așternut, noapte bună.

O atingere…

Incepe totul cu o coincidenta, continua cu alta si totul se transforma in ceva mai mult. Si devin saltaret! De pe un gand pe altul sar, apoi cad dintr-un vis in altul si trec intr-o alta stare, o visare deloc intamplatoare.

Si totul parca sta in loc, doar mintea imi alearga si imi respira puternic visele, facandu-le aproape reale. Sunt adormit sub tratament si in perfuzie am adrenalina. Cu ochi inchisi, sunt un fericit adormit care imbratiseaza si saruta aerul ca un nebun. E totul palpabil, tot corpul da o lupta cu mintea mea, cu inima mea si parca fiecare are propriul mod de a-si pacali adversarul. Ma pacalesc singur, simt ca ating, simt ca sarut si ajung la o cocluzie, mintea imi este dezamagita, corpul la fel, iar inima in delir. Inima imi topaie de bucurie, ca undele unei minuni ma „pacaleste” intr-un mod atat de diferit cum n-am mai intalnit.

Ma gandesc acuma cu o „frica” dulce si molipsitoare, la momentul cand corpul, mintea si inima imi vor fi aliniate sa isi primeasca medalia de invingator. Sa isi primeasca fiecare, bucata de rasfat. Hmmm…

Privesc ceva sincer, ceva atat de pur dar inflacarat in acelasi timp, atat de datator de fericire si entuziasm, atat de limpede, incat imi limpezeste si mie ochi, poate prea tare, adica cu siguranta prea tare. Cu ochi inlacrimati multumesc, sunt recunoscator si rasplatesc. Incerc sa-mi explic „intalnirea”, chiar daca probabil nu ating nici macar un procent din adevaratul sentiment care imi strabate corpul de nenumarate ori si de fiecare data mai intens, prin cuvintele mele.

Apropierea imi face corpul sa se elibereze. Fiecare incatusare, de pe fiecare centimetru a corpului meu se desprinde destramandu-se usor fara a fi nevoie de nici o cheie si ma lasa mai liber, mai usor, nerabdator. Si ating! Corpul imi tremura de parca sunt speriat si atingerea este cea care imi sare de dupa colt pe neasteptate, de parca ma ia prin suprindere de la spate si ma ridica pe bratele emotiilor care vin odata cu ea.

E incredibil, e minunat, ca o atingere iti poate taia respiratia…

Totul ma face dependent, de fiecare miscare, care ma face sa simt mai mult, sa vreau mai mult, sa iubesc mai mult, sa inebunesc mai tare cu fiecare secunda. Obsedat de tot, fara leac si fara sa imi doresc leac, vreau doar „atingerea” asta.

Vreau atingerea asta sa ma descopere de toate gandurile…vreau atingerea asta sa-mi accepte nebunia…vreau atingerea asta sa „otraveasca” cu dorinta inima… si Inima mea!