Doi prieteni bătrânei

Doi prieteni bătrânei zâmbind prin aglomeraţie.
Soarele îi priveşte, nu îi iartă de lumină.
Totul este potrivnic pentru conversaţie.
Tot soarele pare să le spună:
– Zâmbiţi astăzi cât pentru ieri sau mâine.
Paşi sunt domoli, simpli şi mulţumitori.
Buzele rostesc liniştite, deloc obligate.
Este aceaşi plimbare făcută de atâtea ori.
Se cunosc îndeajuns ca privirile să nu fie importante.
Oboseală pare să le spună:
– Este greu, dar sunteţi împreună.
Greutatea de după timp se arată.
Totul din jur este de înţeles, însă prea mult.
Ochii au văzut, acuma vor să se odihnească. Fără. cuvinte.
Au văzut lucruri, aproape minuni, fără să fi vrut.
Iar minunile devin normalitate, odată trăite.
Iar acuma este timpul lor să spună:
– După o viaţa întreagă, ajungi să auzi fericirea cum sună.

image

Reclame

Ce a fost, a trecut

image

Ce a fost, a trecut odată cu timpul.
Visele se maturizează sau stagnează.
Inima înfrumusețează sau dimpotrivă, chipul.
Ce a fost, a trecut. Viitorul contează.

Ce a fost, a trecut acum nu de mult.
Prietenia se destramă sau sudează
Legaturi simple devin puternice fără să fi vrut.
Ce a fost, a trecut. Sentimentele contează.

Ce a fost, a trecut cu dragoste.
Iubirea o caştigi în timp, pe drum liniştit.
Dragostea are cărări anevoioase, dar nu finalitate.
Ce a fost, a trecut. Acum iubesc simplu şi odihnit.

Prin mucegai, dupa optimism

Am ajuns la stadiul în care cu toții ne potolim setea de succes cu victorii mărunte, cu lucruri mici, care ne ciupesc puțin orgoliul de învingător să știm că încă mai există. Dar de fapt, tot ceea ce facem este să îl sufocăm puțin câte puțin până la asfixiere. Iar în momentul de față, acest lucru este educat mișelește, peste tot în jurul nostru. Masele de oameni ajung să fie conduse de eroi falși, fabricați virtual și amplificați de prostia crasă care se raspândește alarmant de repede.

Este nevoie de simplitate într-o lume plină de legi ilegale și inegale.

image

Este scris în esența fiecăruia, că nu este normal să faci rău, să vrei rău sau să gândești rău. Alegerea este simplă, ascultăți instinctul născut o dată cu tine, iar daca nu îl mai auzi, înseamnă că trebuie sa îi dai din nou voie să vorbească la fel cum în timp l-ai făcut să tacă.  Încearcă cum și eu încerc, și întreabă-te nu cumva se poate mai bine de atât?!

Nu e de ajuns să fi curios, să îți pui întrebări și să aștepți răspunsuri care intârzie să se facă auzite, sau mai rău de atât, nu se aud niciodată.  Este nevoie de curaj să cauți răspunsuri, iar de cele mai multe ori să lupți pentru ele. Cele mai importante întrebări, au răspunsuri pline de sudoare și de sânge. Am și eu câteva întrebări în viața asta și am să mă lupt pentru răspunsurile mele.

Vreau să depășesc momentul critic în care ne aflăm, când vina a devenit ceva străin de noi și o aruncăm orbește oriunde doar ca să ne autospovedim. It’s all in your head. Iar dacă totul este in mintea noastră, de la noi pornește vina si o dată ce accepți asta îți deschizi  mintea la schimbare. Îți deschizi mintea să poți vedea dincolo de aparențe și o dată depașite îți poți căuta sau chiar alege visele. Acceptă-ți greșeliile și cu ele îți vei crea  visele. Vise care merită cu adevărat să fie trăite.

Și nu e deloc ușor, sunt convins de asta. Dar prefer să fie greu și dulce, decât ușor și fără gust în final. Ce satisfacție poți avea de la un lucru care îl obți ușor?! Ce bucurie îți poate aduce acel lucru?! Ceva de moment, ceva de duzină care palește în timp. Este timpul să sap prin mucegai, după optimism și viitor.

image

Rezervor de fericire

Vad impanzit oceanul vietii cu ancore care mai de care, impodobite cu drama si care involbureaza apa. Pentru ca multi ne agatam mintea si sufletul de lucruri triste, pesimiste, care nu fac decat sa ne murdareasca linistea. Dar nu este totul pierdut, ba dimpotriva lucrurile tind sa mearga spre bine, daca gandesti in acelasi fel, optimist si bine.

Tot mai tare cred in acest rezervor de fericire. Echilibrul vietii nu face decat sa actioneze intr-un mod logic neavand vreun beneficiu, nefiind subiectiv si niciodata cu un scop anume. Echilibrul vietii este fix.

Si incepem sa impodobim viata cu drame, cu sacrificii, cu suferinte. Dar nimic nu este intamplator. Incet fiecare lacrima curge si incarca acest rezervor de fericire. Pot sa il compar cu o plasa de protectie care prinde fiecare sentiment fricos si neadaptat la viata asta complicat de frumoasa. Il prinde intr-o imbratisare si il protejeaza pentru ce urmeaza, iar atunci o sa fie pregatit. Curajul este indrazneala de a incerca cand lumea spune ca nu are rost. Totul are rost.

Am fost surprins de momentul acela si inca sunt. Este exact ca un corp insetat pentru care apa are gust angelic; este ca o victima torturata tanjind dupa o sec de odihna; este vorba despre acea senzatie ca nu vei mai putea descoperi fericirea vreodata si totusi viata te surprinde si iti ofera exact fericirea pe care o meriti. Pentru ca o data deschis acest rezervor de fericire o sa compenseze pentru toate lacrimile care au curs.

Pana atunci trebuie sa ne antrenam mintea sa deseneze in culori…
Pentru ca ea inca nu stie ce sa picteze… Tristetea indurata sau fericirea traita… 

Curajul unui nebun

20131105-200502.jpg

Și mă gândesc acuma la curajul meu pus la dospit. Crește exact așa cum crește frica unui timid la prima întâlnire. Este este o frică inefabilă, cum de fapt este și curajul despre care vorbesc acuma. Am un curaj sprijinit de frică și însuflețit de nebunie. 
Sunt multe lucruri pe lumea asta, pe care noi oamenii nu le înțelegem și cu multe nu suntem compatibili. Pentru că nu poți înțelege un lucru pe care nu ești construit să îl practici. Scriu de pe scaunul de lângă geamul, vecin cu elicea. Zboară cu mine fiara plină cu fiare. 
În avion, mă gândesc la frica mea de înălțime și sunt cel mai liniștit pasager. Frica dăruiește curajului adrenalina, în timp ce nebunia îmi șoptește martirizarea. Lângă zâmbetul de pe buze stă un dulceag gust de plăcere, dată de riscul de a pieri alături și pentru convingerile mele. 
Legat de picioare din proprie inițiativă, câșting înălțime, frică și nebunie. Iar totul este atât de echilibrat și calculat încât sunt un om curajos prinvind în gol abisul. Nu aștept numărătoarea, nu am răbdare, sunt un copil pofticios. Fur startul asemenea unui amator. Mă desprind ușor ca un timbru fără umezeală. Și sar in hău… 

Poezice

20131027-175801.jpg

Poezice, când poezia zice,
Din inimă și minte cuvinte deloc platonice. 

Căci inima, îmbrățișat, greutatea o poartă,
Iar mintea, în amănunt o fabrică.

Ține de mine să o dreg acuma,
Ține de tine să înțelegi. Nu e tot una!

Prima dată pricepi fără pripire,
Apoi cârpești. Cu grijă croiești caractere.

Un nod strâns bine, are prindere.
Leagă minte, inimă, într-o gândire.

În cușcă, pentru ce urmează în viață,
Doar asigurat și optimist creezi speranță

Invenție

20130922-142614.jpg

În aglomerație, alături de minți geniale, devenite mediocre în era asta care se plictisește repede, este atât de greu să ieși în evidență și din tipare, când nebunia este strâns legată de prostie și este prea aproape de normalitate. Tot mai mult cred că echilibrul duce la raritate și în curând la ceva mistic. Cei care rămân nemuritori în gândurile oamenilor sunt cei care au știu când să fie nebuni și când să își protejeze nebunia

Am început munca la un dispozitiv revoluționar, nu pentru că aș fi vreun instigator, dimpotrivă, îmi place cuvântul ăsta și sper să schimb ceva. Încep să nu mai cred în revoluția unui popor, pentru că refuz să gândească altcineva pentru mine. Un popor moare pentru suferința adunată peste ani și ca „trofeu” apare un lider dresat de minții luminate, lăsând resturi la restul cu mintea întunecată. Înainte primeam cu porția, acum primim resturi. Și ne mai mirăm de ce majoritatea părințiilor noștri își administrează zilnic, orbește, frică, cu mintea întunecată treptat, mai tare și mai tare. Uite de asta cred cu tărie în revoluția interioară, individuală. De asta vreau o mulțime de revolunționari cu motivație interioară, decât o mulțime ce impune motivația.

Invenția are un singur scop și întrebuințare. Poate să administreze un șoc de câteva secunde, care perminte celui șocat să gândeasca limpede și să realizeze ce trebuie să schimbe la el să fie bine. Să se șocheze pur și simplu de faptul că totul era sub ochii lui, conduși din păcate de o minte oarbă. Șocant, nu!? 

uăR (english please)

20130903-142538.jpg

Ridicată la rang de anomalie printre tinerii din ziua de azi, frica, este tot mai întâlnită în rândul celor din generația trecută. Dar trebuie să existe un echilibru, normal. Iar când spun anomalie, mă gândesc la toți cei care au un mod diferit de gândire, față de tiparul mai mult sau mai puțin impus de așa zișii conducători capabili. Este rău să fi altfel, să ai o gândire liberă, pentru că asta duce la discomfort în rândul majorității, iar în concluzie apare frica aia de noutate. Dar nou înseamnă să încerci, nou înseamnă să crezi, nou înseamnă să vrei, nou înseamnă progres. Și cum poți schimba frica asta care ne sufocă!? Schimbând majoritatea! Doar așa putem să motivăm tineri inteligenți să ajungă în postura unui om care poate schimba ceva. Degeaba îl pui pe copil la colț când „boacăna” lui nu este decât un efort pentru o viitoare capodoperă de artă, degeaba închizi gura și în același timp mintea unui tânăr când el nu vrea decât să demostreze că se poate mai mult și să ajute la dezvoltare, degeaba cataloghezi oamenii diferiți de tine ca fiind nefolositori, pentru că tot ei îți vor demostra contrariul și tot ei răspândesc în jur idei care duc la succes până în momentul în care, el, va fi în costum ca și tine, doar că acuma tu vei fi cel care caută aprobare.

Ăsta, de care ne putem lipsi, cum zic uni și alți, poate fi cel care ne lipsește. Unul singur poate schimba mult, nu multe și nu la vedere, dar poate face ca evoluția să vină din interiorul fiecăruia. Da, uite că treptat și sigur poți schimba majoritatea, cum au făcut-o alți diferiți ai vremii la rândul lor. Important este să nu vrei schimbarea, important este să vină ca o necesitate, important este să nu forțezi noutatea, pentru că original ești atunci când gândești altruist și arăți cea ce alți vor să vadă și nu au văzut până acuma. Nu contează cât de tare șochezi la început, contează doar cum reusești sa te redescoperi în ceva ce șocheaza mereu. Degeaba aprinzi un foc imens dacă nu ști cum să îl ți aprins atât cât trebuie. Este frumos să poți fi tu însuți, într-o lume în care trebuie să fi exact ce nu ești. Încercă să dezamagești majoritatea oarbă și poți ajunge să și surzești aceeași mulțime cu un sfat numai bun de urmat.

Un singur sfat poate încuraja un fricos, poate înveseli un trist, poate îmbărbăta un amărât, în același timp. Pentru ca toți, la un moment dat avem nevoie la frizer și cum zice el zic și eu, capu sus!

Nu e totul asa RĂU precum pare…
E doar majoritatea și se preface…
Ține de fiecare dintre noi cum facem…
Să avem mâine în dar un zâmbet și să-l desfacem…

Masaj pentru minte…

20130802-145830.jpg

Nu am marunțiș pentru creier, semnez cecuri în alb zilnic și îi pun la îndemână stilou să completeze suma. Pentru că adun, de la liniștea dimineții când mă prinde în pat cu iubita, la vântul care își găsește loc sub tricou când pedalez pe bicicletă, motanul care toarce printre ele până la somn ușor. Doar când ști exact cum să respiri fiecare gură de aer pe parcursul unei zile, optimist si cu speranță de mai bine, poți progresa. Nu vreau să fac din fiecare acțiune a mea un scop în viața, important este ca suma tuturor celor de peste zi să mă mulțumească și cu suma asta să mă răsplătesc. Angajat și salariat în slujba inimii, plătitor de impozit către minte!

Și sunt gata să îmi ridic mânecele de la cămașă și să continui să-mi plătesc datoria prin masaj sau orice fel de răsfăț necesar pentru armonia interioară. Mintea și inima strâns legate, contopite pentru reușită. Pentru că este singura încătușare care te face liber, asta nu mă face decât să fiu mai motivat pentru ce urmează, cu fiecare negativ metamorfozat. Masez mintea cu dragoste și motivez inima cu o minte odihnită. In sync…

Playlist-ul inimii

Cu insemne muzicale pe buze si piele, sarut cu efecte potrivite si ating in ritmul acela ce iti spanzura atentia si o duce la implinire, punand sunet peste sunet, cu dragoste, atent, sa creez piesa foarte. Muza mea ii cea care imi da ritmul in ziua de azi cu optimism pentru maine si noaptea de ieri traspirata poftind pentru noaptea lunga de azi. Ritmul il are in inima, cand pieptul si-l misca in asa fel sa se potriveasca in palma mea, in minte, cand dam amandoi din cap la fel si ne prinde clipa zambind descoperind asta. Si il mai are in ureche si dupa ea, unde sarut. Muah!

Si piesa dupa piesa, ne gasim ritmul. Oricat de nestiut de noi ar fi ritmul zilei sau problemei din fata noastra, este nevoie de putin sa prindem pasi, de mana sau cu sminteala, cu bratele fluturand strigandu-ne bucuria, se poate. Uite asa mai punem una la favorite, sa avem acolo la pastrare, sunet pentru fericire. Cu castiile in urechi spre munca sau in pat dimineata devreme, cu muzica unica plapuma seara ca fundal, pictam ghidati de sunet, cuvinte frumoase, chiar daca le repetam si chiar daca invetam unele noi, iubim muzica, prin ea iubim viata si peste toate ne iubim. Te iubesc!

Nu vreau decat sa dau inregistrare continua, defapt am dat deja. De acuma inregistrez si nu este duet, nu este vreo colaborare, totul este in sync… (Urmeaza curand supriza)
In playlist-ul nostru se aduna totul. Facem sa sune bine rau, oricum facem galagie rau de tot, peste tot, oriunde ne gasim culcusul peste noapte, oricum e smechera si buna rau, oricum am playlist-ul din inima setat pe repeat! Multumita ei (si cat de dulce poate fi), zambesc pe ritmul dat de inima ei, nebuna, plina de iubirea stransa de atata vreme si ritmata.