Arhive pe categorii: love

Nu doar jumătate

Tu nu ești jumătatea mea…
Pentru că ești mult mai mult de atât…

Nu ești doar un sprijin pentru tot ceea ce fac; ești fundația care îmi dă forță să rezist. Nu ești doar cea mai bună prietenă, la care îi spun absolut tot ce mă doare; ești psihologul care îmi limpezește mintea când nimic nu are sens. Nu ești doar iubita care îmi îndulcește viața; ești singura care îmi oferă orgasmul de care am nevoie și de care am rămas dependent. Nu ești doar soția care mi-a dat cel mai frumos copil; ești mama care îl va crește în așa fel încât o să mă facă cel mai mândru tată.

Pentru că ești totul…
Nu doar jumătate

Reclame

Al tău 

Corpul șoptește doar cu chiu

Unu noaptea, prea târziu. 

Trup trudit, dar încă viu

Sunt al tău doar asta știu. 


Mintea se ceartă într-una,

Că n-are somn și-a cui e vina.

Creier impulsiv, bandajează rana

Cand îți iau în palme mâna.


Sufletul îngână,

Tot ce simte și poate să spună,

Inima nu știe, dar tu o faci bună, 

Pierdută în așternut, noapte bună.

Să iubești

Să iubești omule!

Există o balanță când vine vorba de rău și bine. De asta avem nevoie sa iubim, mai ales acuma când farfuria unde se așează răutatea este sprijinită de pământ. Trebuie să echilibrăm balanța.

Este necesar să iubim și chiar dacă ar trebui sa vină de la sine, momentan trebuie să forțăm sentimentul. Este atât de simplu să faci bine, pentru ca avem în sânge asta. Astăzi, lucrul simplu este atât de greu de înțeles și de făcut pentru că raritatea simplități în viața asta grea si complicată, este iluzorie. Și ne avântăm cu atât de multă încredere și energie în complicare, încât ajungem să ne pierdem fiecare strop de optimism.

Totul pare greu de întors, ca un măgar încăpățânat. Dar este important să avem răbdare, să ne hrănim sănătos gândirea și contrazicem evidentul. Printre cele mai frumoase lucruri în viața asta sunt realizările, laudele care vin odată cu ele și mândria care pe lângă faptul că o guști și tu, o oferi și celor dragi ție. Dar cu toate astea sunt de părere că bunătatea nedeclarată, este cea mai satisfăcătoare realizare personală. Când poți să iubești fără să aștepți ceva in schimb și prin asta să poți ajuta pe cineva, este cel mai de preț sentiment pentru mine. Provoc pe toata lumea la jocul ăsta. Da, cred ca putem să fim oameni buni și să ajutăm, dar de iubit cu adevărat, putem iubii în viață doar o mână de oameni. Dar asta nu diminuează cu nimic din satisfacția pe care o primești atunci când iubești un „străin”, fără să aștepți nimic în schimb.

Cred în egalitate, cred că există oameni buni, cred în schimbare, cred în iubirea fără margini, chiar și acuma când suntem îngrădiți în propria gândire.

Să iubești omule, că nu te costă nimic!

Ce a fost, a trecut

image

Ce a fost, a trecut odată cu timpul.
Visele se maturizează sau stagnează.
Inima înfrumusețează sau dimpotrivă, chipul.
Ce a fost, a trecut. Viitorul contează.

Ce a fost, a trecut acum nu de mult.
Prietenia se destramă sau sudează
Legaturi simple devin puternice fără să fi vrut.
Ce a fost, a trecut. Sentimentele contează.

Ce a fost, a trecut cu dragoste.
Iubirea o caştigi în timp, pe drum liniştit.
Dragostea are cărări anevoioase, dar nu finalitate.
Ce a fost, a trecut. Acum iubesc simplu şi odihnit.

Playlist-ul inimii

Cu insemne muzicale pe buze si piele, sarut cu efecte potrivite si ating in ritmul acela ce iti spanzura atentia si o duce la implinire, punand sunet peste sunet, cu dragoste, atent, sa creez piesa foarte. Muza mea ii cea care imi da ritmul in ziua de azi cu optimism pentru maine si noaptea de ieri traspirata poftind pentru noaptea lunga de azi. Ritmul il are in inima, cand pieptul si-l misca in asa fel sa se potriveasca in palma mea, in minte, cand dam amandoi din cap la fel si ne prinde clipa zambind descoperind asta. Si il mai are in ureche si dupa ea, unde sarut. Muah!

Si piesa dupa piesa, ne gasim ritmul. Oricat de nestiut de noi ar fi ritmul zilei sau problemei din fata noastra, este nevoie de putin sa prindem pasi, de mana sau cu sminteala, cu bratele fluturand strigandu-ne bucuria, se poate. Uite asa mai punem una la favorite, sa avem acolo la pastrare, sunet pentru fericire. Cu castiile in urechi spre munca sau in pat dimineata devreme, cu muzica unica plapuma seara ca fundal, pictam ghidati de sunet, cuvinte frumoase, chiar daca le repetam si chiar daca invetam unele noi, iubim muzica, prin ea iubim viata si peste toate ne iubim. Te iubesc!

Nu vreau decat sa dau inregistrare continua, defapt am dat deja. De acuma inregistrez si nu este duet, nu este vreo colaborare, totul este in sync… (Urmeaza curand supriza)
In playlist-ul nostru se aduna totul. Facem sa sune bine rau, oricum facem galagie rau de tot, peste tot, oriunde ne gasim culcusul peste noapte, oricum e smechera si buna rau, oricum am playlist-ul din inima setat pe repeat! Multumita ei (si cat de dulce poate fi), zambesc pe ritmul dat de inima ei, nebuna, plina de iubirea stransa de atata vreme si ritmata.

Timpul

20130630-151854.jpg

Timpul e cel mai bun prieten si cel mai rau dusman pe care il poate avea un om, care iubeste. Si chiar si atunci cand e una sau alta, este intr-o contrazicere continua. Il urasc acuma cand nu suntem, il iubesc atunci cand suntem… Impreuna! Totul! De asta iubirea este cea mai puternica, pentru ca poate zapaci timpul, poate fauri din durere, fericire, pentru ca ea poate dovedi suflete rele, minti pierdute si trupuri obosite. Asta e singura minune de care avem nevoie in viata, sa ne faca sa intelegem un singur lucru, mai simplu si mai natural decat orice fel de cult; Ca trebuie sa facem bine, sa fim buni, in esenta, ca un sirop din care sa ne preparam gustosul suc fara tarie, doar traire… inghitind zilele din viata, secunda cu secunda data pe gat, din timpul nostru cu o sete frumoasa si potrivita… nu contrariul!
Odata gasita calea, cultul propriu este cel ce cultiva minte, trup si suflet. Si sunt mai bun cand SUNTEM… simt mai bine, gandesc mai bine, respir mai bine. Inima nu inceteaza sa pompeze sange fierbinte-doritor, mintea imi cere sa schimb visarea in certitudinea unui nou, in fiecare zi, iar trupul imi este imun la tot ce inseamna oboseala. Absolut totul cu tine si langa tine este mai bine!

De prima dată

20130620-210059.jpg

Stând deoparte, nu prea departe, privesc îndeaproape fiecare detaliu.
O privesc pe zăpăcită, nebună pe moment, când momentele vin una dupa alta.
Zâmbesc tâmpit, ca un nedescoperit fericit, cel ce urmează să fiu.
Ea dezordonată în mișcări știute pe de rost… dar descurcăreață fata.

Capul mi-l plec când mă observă și din bărbat smerit în copil nedumerit, trezit…
Pașesc spre ea! Aspre sunt emoțiile, când din pas în pas zâmbetele se lărgesc.
În minte, petrecere, voie nu cere, curajul nu este pe ritm și se trezește lovit.
În fața ei, buimac, nerăbdător îmbrățișez larg și mă întreb. Oare deja iubesc!?

Avem în comun țicneala, căci pierduți în piepturi, buzele sărută de capul lor.
Eu primul, ea prima, dar este un sărut echilibrat dovedit în privirea de după.
Cu vibrarea selectată, jonglez cu atingerea asta și inima-i pe post de regizor.
Buzele cascadoare, actrițele, cască gura doritoare. Mă pupă fata, mă pupă!

De prima dată, palmă în palmă, atingem plăcut potrivirea.
Și în balansul brațelor ne găsim copilăria, nebunia, începe dragostea.
Totul durează, când totul ne cerșește sărutarea.
Mersul sacadat, statul foit, până și vorbitul întrerupt, printre sărutări întelegând cuvinte, abia, abia.

De prima dată, călători în timp trecut și viitor.
Reîncarnări, întâlniri și amintiri uitate, prinse potrivit în moment.
Ne știm de minute bune, parcă o viața și punem restul la locul lor.
De prima dată, trăiesc pentru noi atent, pentru restul absent.

Zilnic in poezie

Cand poezia se poate face in atat de multe moduri, nu ramane decat sa iti gasesti muza. Ea iti poate fi sprijin sa razbati in cariera, adevar sa fi mai intelept, drog sa fi fericit, impuls sa fi cel mai bun amant, alarma sa te trezesti ca nu ramane nimic altceva decat sa iubesti al naibi de tare viata asta.

Si cum ziua incepe sovaielnic, deloc asa cum zorii zilelor trecute ma trimiteau sfaditor la somn(nerabdator si fericit), ajung sa refuz haine una cate una, de parca nu ar avea cv-ul potrivit pentru intalnirea ce urmeaza. Gura imi este dependenta de improspatare, si nici nu mai stiu a cata oara ma trezesc cu periuta in mana, trezit parca ca prin minune dupa o supradoza cu pasta de dinti. Buimac ma gasesc afara, emotiile dau pe afara si nimic nu ma poate face mai pudic, chiar si imbracat, decat intalnirea asta. Cat de minunata poate sa fie o persoana, care se distinge perfect dintr-o multime, de parca ar face din asta o virtute. Dar cu toate astea, parca nu-si gaseste pasi, miscarile o dau de gol, pana ce privirea o avertizeaza, zambetul imi da acceptul, imbratisarea ne incalzeste, sarutul zapaceste.

Cand viata te surprinde si cand iti ofera lucruri noi pe care sa le simti, eu unul nu dau decat consimtamantul. Si cat de frumos este sa soptesti dragostea la ureche. Imi iau muza de mana, sa imi scriu poezia vietii. Hai cu mine sa ne jucam o viata, dea viata, ca doi copii cand se gasesc, zambesc, jucandu-se dea vatea ascunsea.

De astazi nu ma ascund, de astazi doar zambesc pentru ca am fost gasit. Nici ieri, nici astazi, nici maine nu am sa traiesc dupa niste reguli facute de cei din jurul meu. Tu imi esti porunca, tu imi esti dorinta, tu imi esti critic si laudator.

Cand…

In fiecare zi gasesti o poezie…
O inima in orhidee…
Moment cu frenezie…
Iubesti fara idee…

Un „frumos” necunoscut

Cat de frumos este atunci cand iti rasfeti placerile de moment, sa te bucure suprizele placute si sa zambesti cand mintea iti este distrata de vreun gand.

Astăzi sunt mai batrân ca niciodată, și tot astăzi sunt mai tânăr decât voi fi vreodată… Si e frumos ca sunt la cumpana vietii in fiecare moment al zilei, azi sau maine, multumit.

…Nu am nevoie decât de curaj, încredere și sănătate…
Să iubesc din suflet tinerește, în timp ce corpul îmbătrânește… Si e frumos gandul ca inima imi ramane tanara, in momentul de final, cand corpul nu ma mai accepta, dar ma trimite la mai bine.

Toate astea sunt frumoase, ganduri singulare, egoiste, de viitor asteptate! Dar stai! Parca cuvantul asta nu-l mai cunoastem atat de bine pe cat o faceam. Ba dimpotriva, este necunoscut. Un „frumos” necunoscut…

Atunci cand mintea in duet cu inima te cearta zile intregi sa indraznesti, ca ea merita, dar zilele ajung repezit mature, si se fac ani, doar privind neputincios, doritor in timp ce indrazneala te-a renegat.
Atunci cand ajungi sa indraznesti si sa ramai suprins ca fiecare gand asezat dinainte acolo la capitolul dorinte, sa fie la locul lui nemiscat. De la voce, la stil, la nebunia unui inceput, cand acelasi duet nu te mai cearta, doar iti spune: „- Ti-am spus eu, si tu tot nu ne-ai crezut, tot nu ai vrut.”
Atunci cand increderea iti da curajul sa iti dezbraci dorul, sa il impingi in fata si sa il lasi la vedere, neavand nici cea ma mica rusine. Iar duetul continua clipa de clipa, inima de o maneca, mintea de alta, sa iti dezbrace dragostea. Si plin de MAU te repeti, te repeti, te repeti.
Atunci cand frumosul nu mai este frumos, pentru ca pur si simplu este mult mai mult de atat, caci cuvintele fac ca noaptea sa devina zi pe neasteptate. Caci magia si minunile se nasc si atunci cand placerea rupe bariera timpului. Cateva cuvinte potrivite aduc placerea, altele atente aduc linistea, iar altele serioase aduc siguranta si impreuna sunt trei povesti de dragoste a unui „frumos” necunoscut.

Cu luna la o priveală

Cu luna la o priveală, mă gasesc.
In trup obosit mintea razbate, ma murdăresc.
De dragoste nu mă șterg, mă mânjesc.
Șansa îmbrățișează binele, mă lovesc.
Lovindu-mă accept durerea, mulțumesc.

Cu luna la o priveală, mă găsește.
Dorul patimaș chibzuit, mă murdărește.
Mintea silește materia la poftă, mă mânjește.
Uimirea nu cunoaște extenuare, mă lovește.
Cuvintele potrivite „otrăvesc”, mulțumesc.

Cu luna la o priveală, m-a găsit.
Un deliciu magic provizoriu, m-a murdărit.
Subit cu nebunia de moment, m-a mânjit.
Fericit, fără gardă și lent, m-a lovit.
Luna cedează la duel, vine dimineața și îi mulțumesc! Cui!?