Handicap benefic

Alarma! Nu! Alarma!! Nu!! Alarma!!! Nu!!! Suna telefonul și răspund de parca nici nu am dormit, pentru ca poate chiar asa a și fost. Ma îmbrac în graba cu mult optimism, pe lângă hainele care par nefolositoare pe lângă ce am în inima și minte. Este dis de dimineata, este prea dimineata și nu mai contează, efortul este aproape inexistent. Pornesc spre asa zisă dreptate.

Drumul trece greu exact ca seara dinaintea cadoului de Crăciun, pe vremea copilăriei. Nu sunt deloc surprins ca ajung mai devreme și zâmbesc pălit de soarele proaspăt. Pășesc în clădire și mirat nu aud ragetul dreptății, nici măcar o șoaptă. Nu este un semn bun. Trec de securitate și detectorul de metale(Doamne cât as vrea sa existe detector pentru minciuna), deși zilnic intra oameni și omoară dreptatea; un fel de sport. Optimismul meu scade, rămân fără cămașă, chiar dacă îmi trag mânecile sa ascund cerneala de pe brate, sa par adecvat. Ironic sunt dezbrăcat de hainele optimismului din cauză la tot cea ce vad în jur, poate din cauza asta vad mulți cu pelerine negre, oare sunt goi pe dinăuntru!?

Sala de judecata, o garsoniera mica cu ușa blocata de oameni care par fără stare, nu știu nici ei dacă sa intre sau nu. Cred ca mai exista o speranță, încă esență noastră simte ce e bine și ce nu e bine, simte ce este drept sau nu. O încăpere mica, plina ochi fără nici cea mai mica ordine. Dosarele petecite, legate cu ață și deloc în siguranță, ma lămuresc si imaginea asta îmi explica justiția. O amărâtă indispensabilă nevoie care atârnă de un fir de ață.

Dosare dispărute, taxe fără rost, sentințe date în zgomot de o voce fără putere, oameni disperați înfrânți de termeni juridici și multa nedreptate. Nici cel mai mic comfort pentru nimeni, fie el judecător sau om cu dosar legat cu ață. Mi se face greata. Mi se întoarce stomacul pe dos. M-am saturat, vreau sa ies și sa îmi sărut iubita, familia și sa ma încarc cu zâmbete.

Sentință

Amânare pe săptămână viitoare,
Haideți la garsoniera încă odată,
Poate facem dreptate. Oare!?
Nu am rămas decât cu inima și mintea pătată.

P.S. : Justiția pe lângă ca este oarba este și șchioapă, cea ce din câte vad eu este un handicap benefic.

România este o țară indecisă, de oameni indeciși, în care nimic nu este concret.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s