Am inceput sa imi povestesc cuvintele preferate. Sunt ca un copil care isi lauda jucariile celorlalti. Si cum o face el cu entuziasm…asa o fac si eu, cu entuziasm…de parca as vrea sa adaug cuvintele mele preferate in topul celorlalti. De la imbratisare…trec la un multumesc!
Cu un multumesc incep ziua…cu un multumesc o si inchei. Si ma supara faptul ca multi nu aprecieza acest cuvant, asa cum ar trebui. Ca doar nu poti aprecia un lucru fara a cunoaste aces cuvant foarte bine, fie ca il rostesti, fie ca il simti in interior in momentul cand ceva merita un multumesc din partea noastra.
Poate o mare, un soare, o plaja sau o priveliste din toate astea, sa te incante…si vreau sa le multumesc…poate ca un nebun am sa strig multumesc…si poate ca un nebun in gandire, am sa strig si mai tare in interior, “multumesc”.
Eu multumesc unei voci care ma linisteste si imi da speranta…care imi da un dor dulce…care imi da curiozitate…care imi da VISE…
Eu multumesc unui VIS care ma motiveaza, ma sprijina, ma AJUTA…
Eu multumesc celui mai mic AJUTOR primit, de la un “nimeni” sau un “cineva”…de la un necunoscut sau un apropiat…si un multumesc poate fi un compliment pentru ei, in cel mai SIMPLU mod…
Eu multumesc din suflet pentru lucrurile simple, care ne fac pur si simplu fericiti, prin simplitatea lor!
Multumesc…
februarie 19th, 2012 at 12:48 pm
Frumos Victor!
februarie 19th, 2012 at 4:52 pm
Multumesc mult…nicoleta…multumesc in stilul meu
))