Stau, privesc pe geam si ochi imi sunt dictatori ai minti. Si ma mint eu pe mine, ca pot trimite ganduri prin nori…si dau un pupic acolo, o imbratisare dincolo, un gand acolo, un vis dincolo…si cerul sa umplut de nori calatori si postasi ai gandurilor mele.
Asa este, pe bune ca asa este (ce bine ma mint singur)…:) dar nu trebuie decat sa crezi cu mine si priveste nori…gaseste forme in felul care iti doresti…un zambet…pentru ca ala apare primul cand iti dai seama ca ti l-am trimis eu tie si am dreptate.
Ha Ha Ha…
Ti-am zis ca asa este (nu am mintit deloc) … 
si inspiratia imi vine de la un simplu detaliu…de la o priveliste, un nor, un sunet, o voce care poate sa te faca sa iti storci mintiile sa cauti soluti sa il produci…in orice forma ar fi ea, doar sa te mai ungi cu el, sa te parfumezi cu el, sa il mananci, sa il privesti, sa faci orice…doar sa il mai simti odata si inca odata
O voce…
