Si povestind, ma trezesc facand tumbe…cand si cum am ajuns sa fac asta, nu stiu, dar imi place, iar intrebarile si raspunsurile, pot fi pe bune un cuplu bine sudat de circari profesionisti.
Nu ar trebui sa fie rare, momentele cand ne bucuram si ne face placere sa purtam discuti, care ne fac sa fim atat de reali, atat de adevarati si sinceri, incat te-ai rusina si la cea mai mica retinere care ti se vede pe buze.
Si ajungi ca impreuna cu cineva sa creezi vizual anumite ipostaze si intr-un mod ciudat sa creezi vise care mai de care mai colorate. Eu o fac si acuma…nu ma pot abtine sa nu imi aduc aminte, si detaliile imi coloreaza gandurile.
Si niciodata fricos, poate tacut cand trebuie; niciodata intimidat, poate gandesc rabdator; niciodata singur, eu intotdeauna am cuvintele la mine…
De la cuvinte, la ganduri, la dorinte…
De la culoare in cuvinte, la colorat ganduri si dorinte…
De la povesti te apuci de colorat, incepi incet sa iti discuti visele si ajungi sa nu iti gasesti locul prin casa…nu e locul tau…e doar acolo…in mintea celuilalt…care se transforma in plasa de prins fluturasi din ganduri.
Si din tumba in tumba, in circul asta de poveste, dintr-o data prea colorat chiar si pentru un circ, incepi sa pacatuiesti cu gandul.
Si dintre doua rele aleg raul cel mai mic, incep sa exploatez spiritul copilaresc si haotic ma manjesc, facand din mine un “colorici”.
Sunt colort dar nuantele mi le dau cei din jurul meu…:)
