Multumesc…

Am inceput sa imi povestesc cuvintele preferate. Sunt ca un copil care isi lauda jucariile celorlalti. Si cum o face el cu entuziasm…asa o fac si eu, cu entuziasm…de parca as vrea sa adaug cuvintele mele preferate in topul celorlalti. De la imbratisare…trec la un multumesc!

Cu un multumesc incep ziua…cu un multumesc o si inchei. Si ma supara faptul ca multi nu aprecieza acest cuvant, asa cum ar trebui. Ca doar nu poti aprecia un lucru fara a cunoaste aces cuvant foarte bine, fie ca il rostesti, fie ca il simti in interior in momentul cand ceva merita un multumesc din partea noastra.

Poate o mare, un soare, o plaja sau o priveliste din toate astea, sa te incante…si vreau sa le multumesc…poate ca un nebun am sa strig multumesc…si poate ca un nebun in gandire, am sa strig si mai tare in interior, “multumesc”.

Eu multumesc unei voci care ma linisteste si imi da speranta…care imi da un dor dulce…care imi da curiozitate…care imi da VISE…

Eu multumesc unui VIS care ma motiveaza, ma sprijina, ma AJUTA…

Eu multumesc celui mai mic AJUTOR primit, de la un “nimeni” sau un “cineva”…de la un necunoscut sau un apropiat…si un multumesc poate fi un compliment pentru ei, in cel mai SIMPLU mod…

Eu multumesc din suflet pentru lucrurile simple, care ne fac pur si simplu fericiti, prin simplitatea lor!

Multumesc…

Trimit ganduri prin nori…

 

Stau, privesc pe geam si ochi imi sunt dictatori ai minti. Si ma mint eu pe mine, ca pot trimite ganduri prin nori…si dau un pupic acolo, o imbratisare dincolo, un gand acolo, un vis dincolo…si cerul sa umplut de nori calatori si postasi ai gandurilor mele.

Asa este, pe bune ca asa este (ce bine ma mint singur)…:) dar nu trebuie decat sa crezi cu mine si priveste nori…gaseste forme in felul care iti doresti…un zambet…pentru ca ala apare primul cand iti dai seama ca ti l-am trimis eu tie si am dreptate.

Ha Ha Ha…

Ti-am zis ca asa este (nu am mintit deloc) … si inspiratia imi vine de la un simplu detaliu…de la o priveliste, un nor, un sunet, o voce care poate sa te faca sa iti storci mintiile sa cauti soluti sa il produci…in orice forma ar fi ea, doar sa te mai ungi cu el, sa te parfumezi cu el, sa il mananci, sa il privesti, sa faci orice…doar sa il mai simti odata si inca odata

O voce…

Îmbrățișare…

 

Povestirea unei imbratisari ma face sa ma dezmeticesc din orice stare as avea si sa-mi intru in rolul de povestitor-ciudatel ale randurilor care se pierd printre randuri. Sa detaliez cea ce simtim si nu se vede. Sa citesc printre randuri galagios, sa se auda macar putin, in soapta si in cea mai surda ureche.

Sa definesc totul... Vreau sa fac palpabila, imbratisarea prin cuvinte!

Si o ador…

E cel mai cald salut posibil…e atingerea absoluta, care te poate face fluturas din orice bruta ai fi… Este unul din lucrurile alea mici care dau fericire gata pentru profitare… Si profit de o imbratisare povestita, visata, gandita… Si o traiesc in subconstientul meu, asa cum stiu eu mai bine… Ca doar ma autointitulez critic de imbratisare!

Imbratisare in poezie…

Deocamdata sunt lipsit de ea,
de imbratisarea mea,
pentru ca a mea are asa…ceva…
e piperata si sarata.

Dar nu e departe, vine curand…
pentru ca fiind in pat asteptand un somn adanc,
am bratele intinse si pieptul deschis spre imbratisare…
Si aceasta imbratisare imbratisata de un gand imi da alinare!

Va imbratisez pe toti…in gandul meu…si va povestesc caldura celui mai cald salut.

Imi amintesc o imbratisare, cum toate simturile ma provoaca…simt caldura unui suflet, simt mirosul familiar al unui apropiat, simt furnicaturile placeri unui lucru facut din inima, unui lucru optimist, bun, frumos…simt denivelariile care se muleaza perfect tot timpul, peste denivelariile celui de langa mine, si fiecare denivelare asezata este doar inca o lovitura de caldura molipsitoare si datatoare de dependenta(sunt dependent de ele; imbratisarile mele)…simt forta unei apropieri si al unei acceptari…pentru ca odata ce accepti o imbratisare…fara ezitare, fara sa te retragi, fara sa o micsorezi in vreun fel…tio doresti inca odata in timp ce profiti de alta!

V-am imbratisat…in stilul meu critic de imbratisare!

De la povesti, la colorat dorinte…

Si povestind, ma trezesc facand tumbe…cand si cum am ajuns sa fac asta, nu stiu, dar imi place, iar intrebarile si raspunsurile, pot fi pe bune un cuplu bine sudat de circari profesionisti.

Nu ar trebui sa fie rare, momentele cand ne bucuram si ne face placere sa purtam discuti, care ne fac sa fim atat de reali, atat de adevarati si sinceri, incat te-ai rusina si la cea mai mica retinere care ti se vede pe buze.

Si ajungi ca impreuna cu cineva sa creezi vizual anumite ipostaze si intr-un mod ciudat sa creezi vise care mai de care mai colorate. Eu o fac si acuma…nu ma pot abtine sa nu imi aduc aminte, si detaliile imi coloreaza gandurile.

Si niciodata fricos, poate tacut cand trebuie; niciodata intimidat, poate gandesc rabdator; niciodata singur, eu intotdeauna am cuvintele la mine…

De la cuvinte, la ganduri, la dorinte…
De la culoare in cuvinte, la colorat ganduri si dorinte…

De la povesti te apuci de colorat, incepi incet sa iti discuti visele si ajungi sa nu iti gasesti locul prin casa…nu e locul tau…e doar acolo…in mintea celuilalt…care se transforma in plasa de prins fluturasi din ganduri.

Si din tumba in tumba, in circul asta de poveste, dintr-o data prea colorat chiar si pentru un circ, incepi sa pacatuiesti cu gandul.

Si dintre doua rele aleg raul cel mai mic, incep sa exploatez spiritul copilaresc si haotic ma manjesc, facand din mine un “colorici”.

Sunt colort dar nuantele mi le dau cei din jurul meu…:)

Sinonimele unui vis…

Visul meu imi da atat de multe, poate le percep doar eu ca pe niste daruri, dar pentru mine cu siguranta sunt. Si parca gasesc tot mai multe lucruri care sa ma incante. Visul meu imi ofera atatea, incat intr-un craciun perfect, el ar strica ideea de perfectiune si ar surclasa si supra-aglomerati brazi de craciun din filme. Nu exagerez nici macar putin, pentru ca ma explic si simt in fiecare zi cea ce o sa urmeze, adica un vis implinit, plus beneficiile care vin odata cu el.

Si am vise, marunte, ciudate, imposibil de imaginat dar nu de realizat…unele, stupide, altele la indemana dar pentru mine de nerealizat, marete, indraznete si unele visatoare(ca si un preten invizibil care sta in mintea ta pana mor).

Printre toate astea, exista unul plin de sinonime. Pentru ca el este cel care deocamdata e sinonim cu ENERGIA…energia de a continua si a ajunge sa il indeplinesc…sinonim cu MORALUL de care am nevoie in tot acest timp…sinonim cu FERICIREA gandurilor care ma incearca, atunci cand ma gandesc la momentul “consumari”…sinonim cu MISTERUL dulce, de cea ce urmeaza dupa; schimbarea si greutatiile care urmeaza dupa…sinonim cu MATURIZAREA ce sta la capatul acestui vis si progresul care urmeaza dupa visele urmatoare…sinonim cu EXPERIENTA care ai castigato luptand pentru al face realitate si experienta care o vei castiga luptand sa il pastrezi real.

…

Pe langa asta, sinonimul meu preferat este MADRIA pe care va trebui sa o “suportam”, pentru cea ce ai realizat tu pentru tine, noi pentru noi insine.

Sa fi mandru de tine! Asta iti da motivatia de care ai nevoie pentru a continua sa traiesti viata asta si sa nu te traiasca ea pe tine!