Monthly Archives: ianuarie 2012

Un remediu amagitor…

Incep, normal, cu motivul pentru care am nevoie de remediu. Desi nu cred ca trebuie sa fie vreun motiv, ca sa ai nevoie de un remediu de felul asta. Si totul e contrazicere. Amagire si placere, intr-un duel spumos. Si totul duce la un echilibru linistitor, linistea unei balante in momentul echilibrului perfect.

Obosit…dureros de obosit…dar in viata…emotia care o primim adesea, sa ne amintim ca existam…durere…dar nu doborat de ea…gasesc ascunse in mintea mea lipsita de frica de necunoscut, multe imagini, ganduri, vise…emotie…un remediu amagitor, care nu face decat sa ma relaxeze…o durere dulce peste o alta amaruie…imi da un gust placut pe buze…si astept sa deschid ochii si sa il simt cu adevarat!

Mintea ma poate face sa zbor, sa gust cel mai bun lucru din lumea asta… … Cu mintea pot crea, pot sa simt… Cu mintea fiecare poate crea minune intr-o clipita.

Si aici incepe remediul meu din seara asta…

Inchid ochi, este intuneric, ii deschid si e tot asa…totul se intampla intr-o clipa…clipa aia ce da minunea…

Sunt imbratisat de un pat imens si potrivit de moale. Si el este cel care ma ajuta si parca imi aspira prin comoditatea lui, cate un firicel de ici, cate un firicel de colo si incet incet durerea scade. Nu dispare! Fiecare lucru, din acest decor, are rolul lui in tot remediul asta.
Lumina parca se furiseaza prin colturi, dar totusi inca este intunecat, dar ochi mei nici nu vor sa vada mai mult, ajunge atat, simt exact ce trebuie sa simt si cat trebuie sa simt. Corpul imi este asaltat de atingeri false, dar sunt sigur ca ceva le provoaca, ceva este aproape de mine si ma atinge amagitor, falsificand atingeri care mai de care mai placute.
Si toata sarada asta se incheie cu primul sarut, care imi atinge ceafa. Tremur tot! Ceva ma sperie, o emotie pe care o ador…(vreau sa ma sperie viata asta atat de placut, incat sa cad intr-o transa de tremurici plini de anisori fericiti)…si simt ca inebunesc, mintea imi joaca feste!? Este adevarat sarutul!? Sau creez minuni!?

Si de la al doilea sarut, al treilea sarut, al patrulea sarut…in jos…nu mai imi este frica…imi las curajul la carma si el imi inchide ochi si pune carbuni pe foc…si o iau la vale, cu emotiile…orice ar fi…acuma nu mai imi apartin mie…apartin buzelor ce ma saruta!

Remediul, se raspandeste, prin vene, prin tot corpul…si durerea dispare…in timp ce buzele saruta, saruta, saruta repetat…incat saruta si sarutare de dinainte. Buzele urme-mi lasa…si simt cum picioarele ma lasa…Chiar daca eu stau intins…in patul meu imens, nu mai rezist.

Si spatele meu este doar pe post de ajutor, datator de elan de continuare. Amgitoarele sarutari, prind curaj si naturalete, si ajung sa ma miste fizic si psihic. Sunt o papusa, iar sforiile sunt trase haotic sau poate prea calculat incat sa imi dau seama ce urmeaza. Si nu imi pasa, ma lasa in voia lor, a buzelor. Si ridica cate o sfoara pe rand, una cate una, si ajung unde vor ele…sa ridice!!! Si cu fiecare sfoara ridicata…eu doar ma amagesc mai mult si mai mult, picioarele se relaxeaza, fudul la fel…dar toate au tresariri nebune de moment, o incordare fricoasa, de cea ce urmeaza. Spatele ramane incordat, abdomenul la fel…sunt pregatit…

Ochi sunt tot inchisi…nu ii deschid…intind mana…imi ating noptiera…simt BB-ul meu…imi dau seama ca ma joc cu gandul…e timpul sa adorm.

Ochi sunt tot inchisi…nu ii deschid…intind mana…si simt si eu “remediul meu”… E timpul sa-mi continui jocul…

Un remediu amagitor…numai bun de somn usor! :)


10 cuvinte…

Am o DOLEANTA, si nu stiu cum se face ca si ea are doleante fata de mine. Ca asa este in viata, nu poti sa ceri ceva, sa iti doresti ceva, sa visezi la ceva, fara ca fiecare mic lucru sa aiba ceva de comentat. Dar mai lasa-ma cu toate comentariile, pentru ca acum doleanta mea este in prin plan, si o las fara cuvinte, ii satisfac toate dorintele, ii rezolv toate problemele, doar ca sa fie linistita si pregatita sa pedaleze. Sa pedaleze pe BICICLETA mea de vise. Si poate sa-mi sara si lantul, sa ma lovesc, sa ma doara, nu conteaza, am ambitie in sticluta si o sa continui. Pentru ca orice invidie si rautate ma lasa rece si cum din toate culeg ce este bun, pun pe zonele care dor, GHEATA lor. Si gata! Am ajuns sa imi castig increderea si toti ar trebui sa o avem ca doleanta. Si o sa doara, si ma doare, si o sa ma doara, toate inconjurand IZBANDA. Prin DURERE sau cu ea, iti creezi energizant, daca iti cunosti formula…

Dar se schimba foaia si totul de intuneca. Pentru ca sunt constient de echilibru si nu se poate doar in culori. FOTOGRAFIA unui esec, poate sa iti fie buletin, intr-o viata plina de pesimism. Tot ea poate sa tina loc de bilet intr-un TREN al vieti, in care tu esti atat controlor cat si calator, in care nu ai nici bilet nici compostor. Intalnirea nu face decat sa iti plece capul si visele mor. Si te gasesti print-un CIMITIR de vise, profanand speranta. Degeaba! Nu ramane altceva decat sa aspiri la altceva. Dar ai grija ca ASPIRATIA sa nu duca la transpiratie desarte.

Fiecare alege…

Nu sunt decat la un licar departate, de o imaginatie suferind de SCHIZOFRENIE!


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 37 other followers