Încep cu un happy-end, încep cu fundația unui vis, pentru că din păcate, acuma totul este pe dos.
Dar se poate! Se poate și altfel!
Happy End-ul:
Acest început este înveliș pentru un viitor sfârșit. Sună contradictoriu cum va suna într-un final totul. Deocamdată e bine, un sărut de vis, prima atingere fierbinte, prima privire de după…daa! de după…
Și vine despărțirea ca un constructor neîncrezător, un barman neinspirat, o foarfecă ce taie, ața unui vis de care se lega totul. Și nu vreau, nu cred și nu pot să leg la loc un vis destrămat. Pentru că devine doar un nod de sprijin. Sprijin pentru acest constructor neîncrezător, care aruncă cu sfori, scripeți și cu orice lucru pesimist posibil, pentru a se agața, să nu avanseze, să nu viseze, să nu spere. Și totul dă gust și arome, rele, îndoielnice, pesimiste, acuzatoare. Doar ingrediente pentru acest barman neinspirat.
Și bem, pesimism zi de zi. Ne stă în gât, dar tot mai bem. Înghițim vorbe aiurea de la mulți și le dăm voie să ne oblige să ne placă.
Aici e vorba doar de o relatie cu un gust sec,
Între doua persoane, x si y.
Se despart și se împacă.
Rup o ața și o înoadă.
Dar odată înodată,
Se dezleagă încă odată și încă odată.
…
Dar nu trebuie să fie așa, se poate și altfel. Doar să fi altfel, să vrei altfel, să vrei nebunește, se poate nebunește. Într-o lume lipicioasă, de lucruri superficiale, fă în așa fel încât nebunește să dezlipești bucata ta de fericire!
Pentru că se poate…
decembrie 20th, 2011 at 1:19 am
Aproape toţi ne naştem într-un happy end. Suntem atingerea apogeului de iubire dintre două fiinţe.
Ne naştem fericiti. Mama? Cea mai caldă figura. Tatăl? Protectorul nostru. Griji? Inexistente.
Firea omului este, însă, mult prea complexă pentru a lasă totul aşa. Viaţa trebuie complicată. Altfel nu avem cum învaţa să fim oameni, nu putem creşte, nu ne putem maturiza.
Trebuie să întâmpinăm greutăţi pentru a învăta să ne bucurăm de momentele de respiro.
Nu asta e problema. Problema e că mulţi uităm cum e să ne bucurăm. Aici intervine pesimismul. Aici intervine gelozia. Motivul “caprei vecinului”.
De prea multe ori distrugem ce avem în jur, asemenea unor paraziţi. Iar apoi fugim. Fugim acolo unde alţi “paraziţi” nu au ajuns încă.
De ce avem nevoie de cele mai multe ori pentru a ne trezi? Un dus rece. Speranţa. Şi de speranţa, dar mai degrabă optimism, siguranţa că şi noi suntem capabili să inventăm un happy end. Dar nu al nostru. Când vom reusi asta, vom
decembrie 20th, 2011 at 9:14 am
Da, dar nu! Pentru ca tot ce este bine…tot ce este rau…ne face sa fim cea ce suntem astazi, iar fiecare din noi trebe sa ajunga sa se simta bine in pielea lui dupa tot ce a fost. Leaga totul de optimism…si va fi bine…eu asta fac. Iar daca ar fi complicata viata as vrea sa o simplific…pt ca mas plictisi de complicare, dar acuma vreau sa o complic pentru ca totul e plictiseala! Asa ca be “crazy”
decembrie 20th, 2011 at 6:01 am
Personalitatea is poate pune amprenta peste acest ‘caz’
Se pare ca predomina ‘comunul’
Doar ca uneori se mai fac greseli si atunci ai posibilitatea de a acepta faptul ca ai gresit…si sa inveti din acele greseli sau sa continui monotonia.
Cautam fericirea in lucruri marete…si suntem dezamagiti ca nu o prea gasim dar ea se afla unde nu ne asteptam…in lucruri nesemnificative…simple, cheia e sa sti sa le dezvolti acele lucruri simple si totul o sa isi aiba un sens un rost… o sa prinda culoare…viata!!!
Si da, se poate…se poate daca vrei si simti…:)
decembrie 20th, 2011 at 9:05 am
Dada, ce bine zici…
, ba nu, imi iau galeata mea si incep sa arunc culoare…:)
Tot timpul am spus asta, fericirea trebuie sa o culegem si sa o gustam din lucruri mici si simple, profitand de fiecare secunda!
Eu imi iau pensula, ba nu, imi iau trafaletul
Multumesc de coment! Ai grija de tine acolo!
decembrie 20th, 2011 at 5:37 pm
Cu siguranta am si voi avea grija de mine
si tu la fel sa faci!!! Si… iti mai spun sa ai parte de sarbatori frumoase,linistite alaturi de cei dragi si de multa sanatate!!!
decembrie 21st, 2011 at 8:01 pm
Imi place cum ai innodat cuvintele…Imi place ca desi nu pui atat de multe `puncte , puncte ………..` , mereu lasi loc de interpretare , ceea ce mie imi place foarte mult…
Intradevar , unele ate odata innodate , se dezleaga inca odata si inca odata , insa daca odata rupta ata nu am mai incerca sa o innodam cel putin inca odata(mai ales atunci cand aceasta ata ar merita sa reajunga la o forma initiala..) , cred ca nu ar mai exista in dictionare cuvantul ` a innoda`..
Eu zic ca e pacat sa scoatem din dictionare aceste cuvant si e pacat sa nu ne folosim de el..asa , macar ca un `nod de sprijin` , un `nod de speranta` pentru happy end-ul perfect…
E ca si cum ne-am face propiul nod perfect de cravata pe care sa-l asortam la camasa existentei noastre , iar atunci cand ne privim in oglinda sa fim mandri cu propiul nod..;)
decembrie 21st, 2011 at 8:33 pm
Multumesc Alin pentru coment! Sa sti ca is deschis la orice, nu exclud un nod, nu exclud niciodata nimic…dar de cele mai multe ori exista acest crazy-blend…:*