Un nod de sprijin…

Încep cu un happy-end, încep cu fundația unui vis, pentru că din păcate, acuma totul este pe dos.

Dar nu trebuie să fie. Și se poate!Acuma totul Începe de la happy-end și se termină ironic cu un crazy-blend de îndoieli, frustrări, acuze. Toate sunt fără rost, iar cu un pai de pesimism, tragem fără suflare, toată această băutură prostească pe gât.

Dar se poate! Se poate și altfel!

Happy End-ul:

Acest început este înveliș pentru un viitor sfârșit. Sună contradictoriu cum va suna într-un final totul. Deocamdată e bine, un sărut de vis, prima atingere fierbinte, prima privire de după…daa! de după…

E plăcut să privești, să dorești și de la asta să pornească în cap milioane de copii ai mintii, alergând de colo, colo, lovind fiecare emoție aducând-o la viață! O nebunie de dragoste… Crazy Blend-ul:

Și vine despărțirea ca un constructor neîncrezător, un barman neinspirat, o foarfecă ce taie, ața unui vis de care se lega totul. Și nu vreau, nu cred și nu pot să leg la loc un vis destrămat. Pentru că devine doar un nod de sprijin. Sprijin pentru acest constructor neîncrezător, care aruncă cu sfori, scripeți și cu orice lucru pesimist posibil, pentru a se agața, să nu avanseze, să nu viseze, să nu spere. Și totul dă gust și arome, rele, îndoielnice, pesimiste, acuzatoare. Doar ingrediente pentru acest barman neinspirat. 

Și bem, pesimism zi de zi. Ne stă în gât, dar tot mai bem. Înghițim vorbe aiurea de la mulți și le dăm voie să ne oblige să ne placă.

Aici e vorba doar de o relatie cu un gust sec, 

Între doua persoane, x si y.

Se despart și se împacă. 

Rup o ața și o înoadă.

Dar odată înodată,

Se dezleagă încă odată și încă odată.

…

Dar nu trebuie să fie așa, se poate și altfel. Doar să fi altfel, să vrei altfel, să vrei nebunește, se poate nebunește. Într-o lume lipicioasă, de lucruri superficiale, fă în așa fel încât nebunește să dezlipești bucata ta de fericire! 

Pentru că se poate…

Și mă găsesc…

Și mă găsesc câteodată, printre firmituri și încep să lovesc, odată una, odată alta. O fac haotic, dar pentru mine totul are logică, lovind o firmitură, o fac cu gândul de a ordona totul într-un final. Un final ordonat, dar perfect în neorânduială, ironic sună, dar ironia are gustul dulce. Căci finalul meu este ca o aliniere la ora de educație în clasa întâi, iar toata lumea, copii mei, defecte si calități, chicotesc în cor și sună dulce.

Orice întâmplare din viața asta lasă firmituri din gânduri, ca și frazele, propozițiile, cuvintele, literele unei cărți proaspăt deschise, care se împraștie. Și e de datoria noastră să știm cum să le culegem și să facem cea ce este bine cu ele! Vreau ciripeală de fericire în gânduri, așa că iau firmiturile mele și le arunc în gura inimi, să ciripească…

Și mă găsesc adesea printre ele,

Cuvinte, sentimente, gânduri, firmituri, oricum le-am numi, toți plutim adesea printre ele și doar noi alegem dacă să stăm ascunși în colț așteptând. Așteptând să se așeze lângă noi ceva, orice, să zicem: ” lasă că e bine și așa! ” . Dar nu e bine așa, degeaba așteptăm cu toți să se așeze și lângă noi un strat de zăpada bună, că instantaneu cu ochi mari și fierbinți de lacomi topim totul in jurul nostru.

Și mă găsesc adesea mulți, un visător, un imatur, un damblagiu de vise deșarte,

Visele deșarte, bâlbâite de mine, chiar daca sună ciudat devin realitate în cele mai simple lucruri și zâmbesc. Iar chiar dacă sună ciudat, este doar bâlbâiala unui motor de energie, un efect sonor plin de ambiție, suferință și sudoare. Ăăăăă… ăăăăă… cum să zic… ști?! eu… ăăăă… continui să dau la manivelă și îl pornesc…

Mă găsesc printre litere, și am pornit spre găsirea altor litere, să formez propoziția vieți…