Maltratez urechile care nu le place ce zic, ce gândesc, ce fac…
Îmi aduc aminte de acum câțiva ani și am continuat să o fac…
Și e atât de bine să ai propria ta părere despre ceva, despre Orice,…
…Altceva ar fi fără rost, ar fi doar așa să fie și nu ai exista.
E ca și cum ți-ai pune punct la gânduri, când ai dreptul să pui o virgulă, o virgulă de impuls de viață. Vreau asta, iar punctul meu va fi pus cu codița țeapănă, la final, o exclamare de moarte o să am, și dacă e mâine, sau peste 60 de iernicele, eu tot voi continua să-mi costumez gândurile.
… și acum zic în paranteză și subliniat cu cariocă roz, lamâi, verzui, purpuriu;
… un fel de galerie-juriu, în spirit jovial și zurzuliu!
(Viațăăă! Pune-mi virgula!)
Și nu o să mă opresc, ca o noua mascotă, de soricel Duracell, ce sunt, pune-mi tu virgula, că tot nu mă opresc, sunt ca un roboțel cu sentimente. Viața asta ne pune virgulă după virgulă, ca noi să știm că trebe să continuăm. Chiar dacă câteodată o face în grabă și urât, încât seamană cu un punct. Nu,Nu! Subliniază-ți gândul, fă-ți caietul tău de viată, chiar dacă are 15 file de anișori, 18 file, 25, 36, 50, frumos și de nota zece, ca atunci când pui punct să îl recitești mândru și cu zâmbetul ăla plin de motive, acuma!
Așa că pune o virgulă și zbiară acuma că iubești, zâmbești, trăiești…
