Pune-mi virgula…

Maltratez urechile care nu le place ce zic, ce gândesc, ce fac…
Îmi aduc aminte de acum câțiva ani și am continuat să o fac…

Și e atât de bine să ai propria ta părere despre ceva, despre Orice,…

…Altceva ar fi fără rost, ar fi doar așa să fie și nu ai exista. 

E ca și cum ți-ai pune punct la gânduri, când ai dreptul să pui o virgulă, o virgulă de impuls de viață. Vreau asta, iar punctul meu va fi pus cu codița țeapănă, la final, o exclamare de moarte o să am, și dacă e mâine, sau peste 60 de iernicele, eu tot voi continua să-mi costumez gândurile.

… și acum zic în paranteză și subliniat cu cariocă roz, lamâi, verzui, purpuriu;
… un fel de galerie-juriu, în spirit jovial și zurzuliu! 

(Viațăăă! Pune-mi virgula!)

Și nu o să mă opresc, ca o noua mascotă, de soricel Duracell, ce sunt, pune-mi tu virgula, că tot nu mă opresc, sunt ca un roboțel cu sentimente. Viața asta ne pune virgulă după virgulă, ca noi să știm că trebe să continuăm. Chiar dacă câteodată o face în grabă și urât, încât seamană cu un punct. Nu,Nu! Subliniază-ți gândul, fă-ți caietul tău de viată, chiar dacă are 15 file de anișori, 18 file, 25, 36, 50, frumos și de nota zece, ca atunci când pui punct să îl recitești mândru și cu zâmbetul ăla plin de motive, acuma! 

Așa că pune o virgulă și zbiară acuma că iubești, zâmbești, trăiești…

http://astafeivictor.com/blog/

http://astafeivictor.com/blog/

http://astafeivictor.com/blog/

http://astafeivictor.com/blog/

ne vedem…acolo!

Parolat: Doar privesc! Nimic mai mult!

Acest post este protejat de parolă. Ca să-l vezi, te rog introdu parola:

Parolă:

O inimă cu codițe!

Și e vorba de inspirație! Totul înseamnă inspirație!

De la o literă și o cifră, la niște cuvinte simțite și parcă spuse din reflex! Un reflex ciudat, ciudat de curajos.

Mă gândesc și acuma, că poate așa și este, inima mea are codițe. Văd un lucru, stau puțin și văd mai multe, stau mai mult și mă decid să mă dedic. Povestești cu cineva și zâmbești, povestești cu cineva și rămâi mirat, povestești și pur și simplu râzi. Și da inima mea are codițe, vrea doar să se prindă de un zâmbet, de o poveste, de o idee nouă, un gând nou, care să mă facă să fiu mai bun, sau pur si simplu doar să vad mai complex totul în drumul meu, și mai pun o piatră la bordură! Îmi trasform strada…un țel am…stele pe asfalt! Îmi lasă amprente… tu, tu…si el, si ea…da! Si tu! Am doar o inimă și aia are codițe! Și totul a pornit de la o literă și o cifră!

”  S2  “

Iar cuvintele pe care le simt și le spun din reflex, sunt cuvinte simple, ceva brut și nou, un gând, o părere, un sfat(poate pentru mine, să-mi reamintesc). Tot cea ce vrei să faci, crede și minte-te pe tine că așa îi, și așa va fi. Crede că mâine vei zâmbi, visează cum o vei face înainte de a dormi, gândește-te când te trezești, simte cum va fi momentul în care o vei face, imaginează-ți totul, minte-te pe tine că zâmbești chiar acuma…și fără să îți dai seama ai zâmbit sincer în tot timpul ăsta! Este vorba de un zâmbet, dar toți ne gândim la un viitor de zâmbet! Nu fi mortalău sau închiedicată…
Fi senzație!
Fa-ți codițe la inimă…și zâmbește!