Imi aduc acum aminte, de un desen, facut de mine cand eram la scoala. Fiecare avem tiparite in minte, imagini pe care le-am vazut si e frustrant ca nu putem avea ceva permanent, o imagine pe care sa o privim atunci cand simtim nevoia. Chiar daca am pune amintirea pe o coala de desen, tot nu poate fii ceva mai mult decat un desen care nu prinde miscare, ramane doar amintirea, ca a fost ceva frumos care doar iti schimba pentru o clipa bataile inimii.
In desenul meu descriam un deal acoperit de o padure pe timp de toamna. Toti copaci, erau de toate noantele de verde rosu si galben. Cam asa este si viata mea! Cateodata este verde si fac visele sa devina realitate, parca nimic nu ar putea sa ma opreasca. Cateodata este rosie, pentru ca sunt multe lucruri intr-o viata de om, care te opresc din drumul tau, depinde doar de mine cat sunt de dispus sa astept sau sa trec pe rosu, luandu-mi inima in dinti, cu increderea ca pot trece peste orice obstacol. Si mai este cateodata si galbena, cand ma simt nerabdator si entuziasmat de a incepe ceva ce mi-am propus, continuand sa-l fac la intensitate maxima. Atunci, pe culoarea galbena a vietii, imi tin puterile si sentimentele in joc de glezna. Imi vreau desenul inapoi, pentru ca acuma stiu ce nume poarta acel desen. Era o padure pe post de semafor al vietii mele!
Si acuma cand imi aduc aminte de acest desen, privesc parca intr-o oglinda pe timp de primavara, un altfel de deal, cu copaci verzi si foarte putini pomi printre ei sunt infloriti. E greu sa imi dau cu parerea daca sunt si eu unul dintre putini pomi infloriti, dar atat imi doresc ca din acei pomi infloriti, pe timpul acestor vremuri grelee, asemenea unei furtuni, din floricelele luate de vant de pe crengile lor, sa se lipeasca si de mine cateva, sa fiu si eu macar pe jumatate la fel de inflorit ca ei. Vreau sa se lipeasca de mine o gramda de fapte bune, ganduri frumoase si sfaturi intelepte, incat sa am si eu intelepciunea sa-mi cresc proprii mei copii, sa infloreasca pintre atatea frunze verzi.

aprilie 13th, 2010 at 12:26 pm
bravo ma victor..ff faina povestea..;)