Am o DOLEANTA, si nu stiu cum se face ca si ea are doleante fata de mine. Ca asa este in viata, nu poti sa ceri ceva, sa iti doresti ceva, sa visezi la ceva, fara ca fiecare mic lucru sa aiba ceva de comentat. Dar mai lasa-ma cu toate comentariile, pentru ca acum doleanta mea este in prin plan, si o las fara cuvinte, ii satisfac toate dorintele, ii rezolv toate problemele, doar ca sa fie linistita si pregatita sa pedaleze. Sa pedaleze pe BICICLETA mea de vise. Si poate sa-mi sara si lantul, sa ma lovesc, sa ma doara, nu conteaza, am ambitie in sticluta si o sa continui. Pentru ca orice invidie si rautate ma lasa rece si cum din toate culeg ce este bun, pun pe zonele care dor, GHEATA lor. Si gata! Am ajuns sa imi castig increderea si toti ar trebui sa o avem ca doleanta. Si o sa doara, si ma doare, si o sa ma doara, toate inconjurand IZBANDA. Prin DURERE sau cu ea, iti creezi energizant, daca iti cunosti formula…
…
Dar se schimba foaia si totul de intuneca. Pentru ca sunt constient de echilibru si nu se poate doar in culori. FOTOGRAFIA unui esec, poate sa iti fie buletin, intr-o viata plina de pesimism. Tot ea poate sa tina loc de bilet intr-un TREN al vieti, in care tu esti atat controlor cat si calator, in care nu ai nici bilet nici compostor. Intalnirea nu face decat sa iti plece capul si visele mor. Si te gasesti print-un CIMITIR de vise, profanand speranta. Degeaba! Nu ramane altceva decat sa aspiri la altceva. Dar ai grija ca ASPIRATIA sa nu duca la transpiratie desarte.
Fiecare alege…
Nu sunt decat la un licar departate, de o imaginatie suferind de SCHIZOFRENIE!
